„Phoenix-ul” Europei de Est

Odată cu alegerea Maiei Sandu în calitate de președinte al Republicii Moldova în data de 15 noiembrie 2020, cetățenii acestui stat au făcut un pas destul de curajos în destinul politic al Moldovei. Or, schimbarea culorii în cazul președintelui reprezintă, în majoritatea cazurilor, o cotitură serioasă în parcursul istoric al acelei țări însoțită de o gamă variată de consecințe pentru toată societatea. Excepție nu a făcut nici Republica Moldova.

Deși este încă timpuriu să tragem anumite concluzii cu privire la succesul sau insuccesul doamnei Sandu de a repune statul est-european pe „calea cea dreaptă”, mi-am propus ca în cele ce urmează să fac o scurtă analiză a evenimentelor și fenomenelor politico-economice prin care au fost nevoiți să treacă moldovenii în aceste două luni trecute de la instalarea Maiei Sandu în funcția de președinte al Republicii Moldova.

Conform tradiției, ar trebui să încep cu aspectul pozitiv al acestei perioade. În opinia mea, cele mai mari realizări ale doamnei Sandu au fost în domeniul relațiilor internaționale. Or, scoaterea Republicii Moldova din izolarea diplomatică la care a condamnat-o Igor Dodon și încercarea de a reaminti lumii că pe glob există așa un stat precum Moldova constituie o reușită de o pondere considerabilă a președintelui. Mai mult de atât, relansarea relațiilor cu Uniunea Europeană prin vizitele doamnei Sandu la Bruxelles și vizita domnului Charles Michel la Chișinău reprezintă atât un pas important spre integrarea europeană a Republicii Moldova, cât și o șansă pentru statul est-european de a depăși criza în care se află acum. Referitor la ultima propoziție, trebuie să menționăm că datorită efortului depus de președinte am putut beneficia de donațiile de vaccin din partea României și ale Lituaniei care ne vor ajuta să scăpăm de titlul rușinos de „singurul stat din Europa care nu este încă vaccinat”. În același context, intensificarea relațiilor moldo-române a oferit o nouă speranță mișcărilor unioniste din țară (dar despre asta voi vorbi într-un alt articol).

De asemenea, lupta contra corupților din administrația publică centrală proclamată de către Maia Sandu, care, de fapt, a și fost punctul principal pe care s-a constiuit întreg programul electoral al actualului președinte este în toi. Alegerile anticipate pentru care cu atâta ardoare pledează doamna președinte par a fi tot mai aproape. Totuși, ca și în orice conflict (interstatal sau interinstituțional) cei care au de pierdut cel mai mult sunt cetățenii. Or, criza constituțională în care se află acum Republica Moldova nu face altceva decât să agraveze situația actuală și așa tristă din țară. Mai mult decât atât, situația economică devine tot mai grea. În acest context, majorarea prețurilor la carburanți la nivel mondial pare să-i afecteze pe moldoveni din ce în ce mai tare. Paradoxal sau nu, dar în loc să se caute soluții se pare că elita politică moldovenească este acum mult mai interesată de găsirea vinovaților. Mersul respectiv al lucrurilor, din păcate, va duce doar la scăderea încrederii politice și la discreditarea instituțiilor democratice, ceea ce în viitor va genera o participare politică mult mai redusă, respectiv, un regres al democrației. Or, moldovenii sunt disperați și vor schimbare.

Ce va fi în viitor, referindu-mă la războiul interinstituțional Parlament-Președinție menționat mai sus, rămâne să vedem. Organizarea alegerilor anticipate parlamentare este cel mai optimist scenariu și cred că, cel mai dorit de moldoveni. Or, un parlament și o președinție de aceeași culoare oferă stabilitate politică (ceea ce lipsește cel mai mult societății astăzi). De asemenea, un guvern pro-european ar putea facilita ieșirea cât mai curândă din criză datorită finanțării din partea UE. Fondurile europene și ajutoarele guvernamentale străine sunt principalele ATU-uri în favoarea acestuia. Problema principală se ascunde într-un posibil eșec al partidelor pro-europene la alegeri. Or, la ora actuală, majoritatea sondajelor arată egalitate de șanse atât pentru o coaliție anti-europeană, cât și pentru alta pro-europeană (luând în considerare și partidul lui Renato Usatîi care pare a fi deschis la formarea unei astfel de coaliții). Astfel, pentru o victorie la anticipate, forțele de dreapta au nevoie de o campanie electorală intensivă și bine gândită. Altfel, Republica Moldova va rămâne în criza actuală. Nu este exclusă nici varianta cu alegerea unui guvern PSRM-„Pentru Moldova”, dar problema e că atunci războiul interinstituțional va continua, iar criza se va aprofunda din ce în ce mai mult.

După cum am mai spus, moldoveni vor o schimbare. Când va avea loc aceasta, mai bine zis, când se va termina actuala tranziție este o întrebare ce frământă societatea moldovenească de zeci de ani de zile. Oamenii deja nu mai știu ce e bine și ce e rău, cine vrea să-i fure și cine vrea să-i ajute, e mai bine cu Estul sau mai bine cu Vestul? Prea multe întrebări și prea puține răspunsuri. Situația, grav vorbind, e solul potrivit pentru o revoluție, dar lipsesc revoluționarii... Majoritatea tinerilor capabili de o schimbare a lucrurilor sunt plecați peste hotare, maturii sunt fericiți să-și întrețină măcar copii și să le creeze un viitor (dar nu aici, ci peste hotare), bătrânii își așteaptă sfârșitul singuri cu speranța de a-și mai revedea încă o dată copii și nepoții. Republica Moldova devine în ochii moldovenilor un stat eșuat. O singură șansă le-a mai rămas acestora – președintele nou-ales, în caz contrar, nu mai există nicio scăpare.

Dacă am face o analogie, Republica Moldova, la ziua de astăzi, e o pasăre Phoenix care prin alegerea Maiei Sandu în calitate de președinte și-a dat foc sie însăși în speranța de a renaște într-o țară mult mai prosperă. Dacă vom fi o țară europeană avansată sau cel puțin apropiată de acest titlu sau vom rămâne doar cenușă, rămâne să vedem. Ceea ce putem constata în acest moment e că sacrificiul respectiv doare...