Urmăream o dezbatere la televizor și-l auzeam pe un reprezentant al PNȚCD, Cristian Terheș, care susținea că românii sunt sclavii Bruxelles-ului, un discurs tipic eurosceptic. Văzând aceste discursuri, coroborat cu faptul că PNȚCD a susținut în 2019 Partidul Social-Democrat, urmașul FSN-ului, marele dușman, și apropierea lui Terheș de Șoșoacă, aș zice atât:Cred că Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Grigore Gafencu sau Ion Rațiu se răsucesc în mormânt, văzând că partidul lor a ajuns pe mâna unor nepricepuți, care l-au dus pe linia eurosceptică ECR.
O să încerc să argumentez în rândurile următoare de ce cred că PNȚ-ul din perioada interbelică a fost cel mai pro-european partid al acelor vremuri, la ceea ce putea fi considerat în acele vremuri pro-european.
În primul rând, partidul s-a format prin fuziunea Partidului Național din Transilvania, care avea ca scop rezprezentarea românilor din Imperiul Austro-Ungar și condus de Iuliu Maniu cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat, condus de Ion Mihalache. Partidul nou format câștigă la doar 2 ani de la fuziune, alegerile din 1928 cu un scor covârșitor.
Care erau ideile principale ale partidului și pe ce electorat se baza?
Politica interbelică a fost marcată de 2 mari partide:Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc. Partidul Național Liberal a continuat tradiția din perioada interbelică. După unire, politicienii din partidul lui Brătianu au considerat că meritul major pentru Marea Unire revine elitei de la București, lucru ce a înfuriat puternic intelectualitatea română din Transilvania, Maniu devenind vocea acestora. Astfel, PNȚ-ul în perioada interbelică a fost un partid care a dominat și s-a bazat foarte mult pe electoratul din Transilvania, atât pe cel burghez, cât și pe cel rural, mai ales în județele Alba, Cluj, Someș sau Sălaj. În general, Transilvania a susținut atât în perioada interbelică, dar și în cea postdecembristă, mișcări pro-europene, cu excepția anului 2000.
O altă coordonată importantă a fost, pe de o parte, apropierea de Biserica Română Unită cu Roma(Greco-Catolică), cu rol important în formarea statului național român și cu o viziune mult mai occidentalistă decât Biserica Ortodoxă Română, și pe de alta, susținerea ideii de stat laic, un stat în care toți cetățenii români de toate religiile și etniile să aibă drepturi egale, deși în partid, existau și anumite voci antisemite, dar minoritare. Partidul a fost susținut de comunități etnice, precum comunitatea evreiască, cea ucraineană sau cea a șvabilor bănățeni, având și candidați.
A sosit și momentul să vorbim de cea mai importantă coordonată pentru articolul de azi și anume, europenismul, pe care-l vedem menționat în descrierea ideologică de pe Wikipedia. Ei, bine, cel mai important de menționat este faptul că singurul părinte de origine română al Mișcării Europene a fost țărănist. Grigore Gafencu a fost consilier al ministrului de externe în Guvernul Maniu, iar apoi, înainte de Al Doilea Război Mondial, a fost Ministru de Externe, dorind menținerea neutralității. A luptat în armata franceză pe frontul românesc în timpul Primului Război Mondial. A fost ales deputat la 32 de ani din partea PNȚ. Multe dintre viziunile sale despre Europa au fost preluate de către președintele PNȚ, Iuliu Maniu, care a avut mai multe proiecte de colaborare. A susținut o Republică Balcanică, iar mai apoi, a făcut lobby pentru o mini Uniune Europeană, o idee ce la acele vremuri, părea doar un vis îndepărtat. De asemenea, PNȚ a fost primul partid românesc, care a fost parte a unui grup de colaborare pan-european, Grupul Partidelor Agrare, un precursor al grupurilor parlamentare europene din ziua de azi. De asemenea, Iuliu Maniu pentru felul în care vedea geopolitica a ajuns să fie primul secretar general al Societății Națiunilor, precursorul ONU de astăzi.
De asemenea, PNȚ a fost cunoscut în acele vremuri ca susținător al “porților deschise”, în opoziție cu liberalii, care susțineau idealul “prin noi înșine”. Acestea reprezentau dictoane legate de relațiile economice între state. PNȚ dorea cu ardoare investitori străini și chiar o piață economică europeană, ceea ce avem în zilele noastre.
Idealul țărănist a fost distrus de venirea comuniștilor la putere. Dacă Grigore Gafencu a ajuns la închisorile fasciste de la Ventotene, unde s-a întâlnit cu viitorii federaliști europeni, iar apoi, după război, a ajuns să țină conferințe pe tema europenismului în marile capitale europene, Iuliu Maniu a sfârșit în închisorile comuniste. Au existat încercări de a învia partidul după Revoluție. Dacâ la început, păreau promițătoare, acestea s-au stins. Partidele au ajuns pe mâna unor naționaliști, care nu au cunoscut adevărata istorie a partidului. Chiar dacă există mai multe partide autointitulate țărăniste, consider că PLUS, care are în programul de guvernare ideea de asociații ale țăranilor, idee tipic țărănistă, este un urmaș al PNȚ-ului, iar Dacian Cioloș, originar din același județ cu Iuliu Maniu este urmașul acestuia din mai multe puncte de vedere.
Suivre les commentaires :
|
