În contextul generat de actuala pandemie, în cadrul căreia violența domestică înregistrează o amploare și o intensitate de netăgăduit, decizia Poloniei de a se retrage din Convenția de la Istanbul (ce vizează prevenirea și combaterea violenței fizice și psihice exercitată împotriva femeilor), este pe deplin nejustificată, periclitând valorile primordiale ale ordinii sociale a statului de drept: egalitatea tuturor persoanelor în fața legii, garantarea siguranței și a drepturilor cetățenilor unui stat, precum și idealurile comune promovate de legislația unională – demnitatea umană, nediscriminarea fundamentată pe criteriul genului.
Prin urmare, discursul politic polonez ar trebui să se orienteze, per a contrario, asupra înlăturării stereotipurilor care legitimează actele de violenţă exercitate împotriva femeilor. În plus, pe lângă angajarea răspunderii penale a inculpatului, partea vătămată a acestui fenomen criminal trebuie să beneficieze în mod efectiv de sprijinul instituțiilor specializate care oferă consultanță juridică, asistență medicală, consiliere psihologică şi înfiinţarea de suficiente adăposturi atât pentru victimele respective, cât și pentru copiii acestora.
Documentul internațional – ratificat în 2015 – a facilitat includerea ca disciplină în programa şcolară a problematicii egalităţii ambelor sexe și interzicerea discriminărilor bazate pe criteriul genului, subiect astăzi ardent contestat.
Sub incidenţa Convenţiei se găsesc femei şi fete din orice mediu social, indiferent de vârstă, rasă, religie, origine socială, statut de imigrant sau orientare sexuală. În chip neîndoielnic, ostilitatea față de cei care se angajează în raporturi sexuale alături de persoane de același gen constituie un precedent în cadrul dezbaterilor politice în Polonia. În lumina acestor mențiuni, este evidentă calificarea acestui act de drept internațional public ca fiind „inacceptabil și dăunător” pentru Polonia.
După cum se observă la nivel doctrinar, subiectul unui sistem de drept este expresia respectivului sistem normativ. În acest mod, se profilează lipsa unei preocupări constante pentru asigurarea de facto a respectului egalității de gen în rândul susținătorilor hotărârii de a se plasa în afara direcțiilor indicate de Convenție. Ghidați de idealul conservatorist al restaurației familiei tradiționale, precum și de paradigma de gândire ecleziastică, profund retrogradă, Partidul Dreptate și Justiție din Polonia, împreună cu partenerii săi de coaliție, promovează atitudinile discriminatorii, aducând grave atingeri ale drepturilor inerente ființei umane.
Este imperios necesară mențiunea că orice restrângere a drepturilor trebuie să fie proporțională cu rezultatul urmărit, iar obiectul acesteia nu îl poate constitui lipsirea protecției contra primejduirii valorii sociale ocrotite legal. În speță, nu poate fi incident nicidecum un just echilibru între scopul legitim urmărit și măsura luată.
Decizia Poloniei constituie, așadar, un atac lansat împotriva principiilor directoare ale oricărei societăți democratice, mii de oameni luând parte la protestul organizat la Varșovia în scopul restabilirii egalității de gen atât din prisma drepturilor, cât și a îndatoririlor.
Se ivește întrebarea dacă își va mai putea găsi aplicabilitatea articolul 21 al Cartei drepturilor fundamentale a UE, care interzice în mod expres discriminarea întemeiată pe orice motiv – sex, vârstă, rasă, origine etnică sau socială, orientare sexuală, limbă, culoare, caracteristici genetice, apartenența la o minoritate națională, religie sau convingeri, naștere, opinii politice sau de altă natură ori dizabilități; stipulația fiind de o semnificativă relevanță în materia protecției drepturilor omului, principiul egalității consacrat în dreptul unional extinzându-și domeniul și în sfera egalității profesionale, accesului la angajare, condițiilor de muncă, securității sociale, beneficii a căror existență este condiționată de ocrotirea aferentă a însăși ființării și a nealterării integrității psihice și fizice a persoanelor de gen feminin.
Suivre les commentaires :
|
